miercuri, 2 iunie 2010

De la fereastra lui Mozart





    Daca cu doi ani in urma vedeam casa unde a deschis prima data ochii Mozart, anul asta pe la inceputuri am tinut neaparat sa vad si casa unde i-a inchis pentru ultima oara. Mai ales dupa ce citisem in primavara trecuta Jurnalul Oanei Pellea si m-am simtit foarte apoape de ceea ce simtise in casa asta aflata la o aruncatura de bat de Stephansdom. Profund impresionant, gandul ca toti oamenii conteaza, indiferent cand au trait, si de data asta in special Mozart, cu urechea la acordurile recviemului si cu ochii pe fereastra poate pe care el a privit pentru ultima oara.
    Conteaza ceea ce simt si gandesc, fie si infinitezimal. Cu totii suntem legati prin fire nevazute, si cei ce au fost si cei ce suntem acum, deocamdata. Ca toti suntem particele ale unui intreg si cat suntem pe aici si putem face cate-ceva e important sa si facem. La urma urmei singura certitudine in aceasta viata este ca vom muri *, asa ca este foarte important ce facem in timpul asta ramas.
   Unii vad clipa mortii indepartata, prefera sa nu se gandeasca la asta, se amagesc vopsindu-si parul sau chiar smulgand firele albe… Daca ajungi sa constientizezi certitudinea ca vei muri, ai o sansa sa poti cantari ce merita facut si ce nu. Nu inseamna sa traiesti in crispare, ci dimpotriva, sa te bucuri de viata, sa o traiesti cu adevarat, sa tii cont ce ceea ce e cu adevarat important.

Niciun comentariu: