luni, 28 iunie 2010
duminică, 27 iunie 2010
miercuri, 23 iunie 2010
luni, 21 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
Bunicul
Pe verso scrie cu cerneala: "Ofer aceasta fotografie a mea ca amintire. Ionel , Buc. la 14 Sept. 935
Domnisoarei Marioara .... Cluj"
Fotografia a fost facuta pe Bul. Elisabeta, la un studio foto ... Ionescu dupa cum de-abia se mai poate citi stampila.
Era o moda in perioada aceea trimiterea de fotografii celor dragi.
De remarcat banda intrerupta de marcaj ce delimita bulevardul.
marți, 15 iunie 2010
joi, 10 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
sâmbătă, 5 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
Oameni si locuri
De trei ori am incercat sa vad pe dinlauntru casa lui Haydn din Viena, si de trei ori am ajuns in afara programului de vizitare. Casa modesta fata de vecinele ei, cu un etaj si acoperis verde... iti lasa impresia ca a ramas neschimbata peste ani. Haydn a fost prieten cu Mozart. Au cantat impreuna, au ascultat muzica impreuna, si cine stie cate altele. Desi in aparenta erau firi diferite, erau de varste diferite, au fost apropiati. In urma oamenilor au ramas cateva marturii, cateva obiecte si cativa pereti. Ganduri, sentimente trecute...
miercuri, 2 iunie 2010
De la fereastra lui Mozart
Daca cu doi ani in urma vedeam casa unde a deschis prima data ochii Mozart, anul asta pe la inceputuri am tinut neaparat sa vad si casa unde i-a inchis pentru ultima oara. Mai ales dupa ce citisem in primavara trecuta Jurnalul Oanei Pellea si m-am simtit foarte apoape de ceea ce simtise in casa asta aflata la o aruncatura de bat de Stephansdom. Profund impresionant, gandul ca toti oamenii conteaza, indiferent cand au trait, si de data asta in special Mozart, cu urechea la acordurile recviemului si cu ochii pe fereastra poate pe care el a privit pentru ultima oara.
Conteaza ceea ce simt si gandesc, fie si infinitezimal. Cu totii suntem legati prin fire nevazute, si cei ce au fost si cei ce suntem acum, deocamdata. Ca toti suntem particele ale unui intreg si cat suntem pe aici si putem face cate-ceva e important sa si facem. La urma urmei singura certitudine in aceasta viata este ca vom muri *, asa ca este foarte important ce facem in timpul asta ramas.
Unii vad clipa mortii indepartata, prefera sa nu se gandeasca la asta, se amagesc vopsindu-si parul sau chiar smulgand firele albe… Daca ajungi sa constientizezi certitudinea ca vei muri, ai o sansa sa poti cantari ce merita facut si ce nu. Nu inseamna sa traiesti in crispare, ci dimpotriva, sa te bucuri de viata, sa o traiesti cu adevarat, sa tii cont ce ceea ce e cu adevarat important.
Conteaza ceea ce simt si gandesc, fie si infinitezimal. Cu totii suntem legati prin fire nevazute, si cei ce au fost si cei ce suntem acum, deocamdata. Ca toti suntem particele ale unui intreg si cat suntem pe aici si putem face cate-ceva e important sa si facem. La urma urmei singura certitudine in aceasta viata este ca vom muri *, asa ca este foarte important ce facem in timpul asta ramas.
Unii vad clipa mortii indepartata, prefera sa nu se gandeasca la asta, se amagesc vopsindu-si parul sau chiar smulgand firele albe… Daca ajungi sa constientizezi certitudinea ca vei muri, ai o sansa sa poti cantari ce merita facut si ce nu. Nu inseamna sa traiesti in crispare, ci dimpotriva, sa te bucuri de viata, sa o traiesti cu adevarat, sa tii cont ce ceea ce e cu adevarat important.
marți, 1 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)